PNL, Tăriceanu şi şarpele care s-a muşcat de limbă

22 Mar

Tudor Chiuariu, la Antena 3 (citat aproximativ): “Noi vrem să fim principalul partid la guvernare. Nu acceptăm altceva. Ăsta e motivul pentru care am refuzat oferta PD-L la negocierile de după alegeri.

Valeriu Stoica (în Cotidianul): “Ceea ce nu ştiu mulţi dintre membrii PNL este că PDL a oferit în cadrul negocierilor poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi paritatea în guvern.”

Cu alte cuvinte, aşa cum spune Valeriu Stoica şi confirmă, fără să vrea, Tudor Chiuariu, la negocierile de după alegeri PD-L i-a făcut o ofertă serioasă PNL-ului, pe care acesta a refuzat-o.  Cu toate astea, principalul vinovat pentru eşecul negocierilor, pe prima pagină a ziarelor şi la ştirile din prime-time, a fost PD-L-ul, acuzat că a trădat dreapta şi s-a aliat cu PSD-ul, tratând arogant şi superficial negocierile cu PNL. Iată că într-o singură zi un democrat-liberal (Valeriu Stoica) şi un penelist (Tudor Chiuariu) spun acelaşi lucru: PD-L a făcut o ofertă serioasă PNL-ului iar acesta a refuzat-o. De ce? Fiindcă pretenţia lui Tăriceanu de a fi prim ministru în continuare era nenegociabilă.

Scenariul zilei (sunt lucruri pe care le-am mai sugerat şi în timpul negocierilor de după alegeri)

Încăpăţânarea lui Tăriceanu de a fi prim-ministru în continuare poate explica şi refuzul PNL de a anunţa împreună cu PSD o coaliţie în seara de 30 noiembrie. Scorul  extrem de slab obţinut la Congres de Tăriceanu, coroborat cu declaraţiile lui Stoica şi Chiuariu arată că poziţia acestuia la negocierile pentru guvern a fost mult mai rigidă decât actorii implicaţi şi media au lăsat să se întrevadă (cu câteva excepţii, însă jurnaliştii care au vorbit de rigiditatea PNL-ului au fost acuzaţi că sunt “lingăii” sau “intelectualii lui Băsescu”).

Şi totuşi, ce l-a făcut pe Tăriceanu să fie atât de rigid şi de sigur pe el? De ce a refuzat să anunţe coaliţia cu PSD în seara de 30 noiembrie? Trei lucruri, zic eu:

  1. Opoziţia anumitor pesedişti la pretenţia lui Tăriceanu de a fi prim-ministru într-un guvern PSD-PNL
  2. Cotroceniul a sugerat că ar putea exista disponibilitatea din partea PD-L şi a lui Băsescu de a accepta un guvern condus de Tăriceanu
  3. Scorul arătat de exit-poll-uri.

Cu alte cuvinte, Tăriceanu şi peneliştii au fost convinşi că între PD-L şi PSD nu există cale de înţelegere şi că PNL este cheia negocierilor şi partidul care va decide guvernarea. Având în vedere anunţul exit-poll-urilor din seara de 30 noiembrie, cu un PSD câştigător, pe cai mari şi cu un PD-L învins şi posibil disperat, peneliştii au decis că nu are rost să anunţe o coaliţie cu PSD, marele câştigător al alegerilor şi deci un partid care ar fi negociat de pe poziţii de forţă, puţin dispus să cedeze postul de prim ministru, şi că ar avea şanse mai mari să obţină postul în negocierile cu PD-L, partidul învins, mai dispus la compromisuri (vezi şi declaraţia lui Boc: ” A câştigat dreapta”, declaraţie care l-a făcut pe Tăriceanu să se vadă deja prim-ministru). Repet, la asta s-au adăugat probabil semnale pozitive din partea PD-L şi negative din partea PNL, venite în perioada premergătoare alegerilor. Şi nu în ultimul rând, perspectiva unui război constituţional cu Băsescu.

Lucrurile s-au schimbat după ce s-au anunţat rezultatele oficiale, cu PD-L câştigător. Democrat-liberalii nu au mai fost dispuşi să cedeze postul de prim ministru (deşi nu cred că au fost dispuşi niciodată, deşi e probabil să-i fi dat speranţe lui Tăriceanu, ca să-l ţină în stand-by) iar pesediştii erau pe de o parte supăraţi că au fost trădaţi de PNL, şi pe de altă parte, disperaţi că ar putea rămâne în opoziţie.

Astfel, că peneliştii au făcut cu o noapte înainte de şedinţa PSD ceea ce ar fi trebuit să facă în seara alegerilor şi ceea ce nu au făcut în negocierile cu PD-L: au cedat postul de prim ministru în schimbul unei alianţe cu PSD. Prea târziu. PD-L era câştigător şi Băsescu avea toate atu-urile în cazul unui război constituţional iar pesediştii (mai puţin Iliescu, Năstase şi Vanghelie) nu mai erau dispuşi să reintre într-o combinaţie riscantă, cu un partid neserios, labil şi lipsit de atu-uri.

Marea greşeală a peneliştilor (sau, mai bine zis, a lui Tăriceanu şi a apropiaţilor săi) a fost că au scos din calcul, considerând-o improbabilă, dacă nu chiar imposbilă, o alianţă PSD-PD-L.

Concluzia e evidentă: pentru nerealizarea unei coaliţii de guvernare PD-L-PNL şi pentru situaţia actuală a PNL vinovăţia aparţine 100% lui Tăriceanu şi PNL-ului. Şi încă ceva: aşa se întâmplă când consilierii lucrează doar pentru şeful partidului şi clica lui, nu pentru partid. Pe superconsilierii x-steini şi Andronic nu i-a interesat decât poziţia de prim-ministru pentru Tăriceanu, nu soarta PNL-ului.

Cu alte cuvinte, spune-mi cine ţi-e consilierul, ca să-ţi zic de la ce înălţime vei cădea. Iar din punctul ăsta de vedere, Crin Antonescu nu stă mai bine: Bogdan Teodorescu e la fel de plin de el, de egolatru şi lipsit de măsură ca şi Dan Andronic.

Asta e culmea: să fii un mediocru fără mari ambiţii şi să te piardă egolatria şi megalomania consilierilor (nu e cazul lui Crin Antonescu – e la fel de lipsit de măsură şi plin de el ca şi Teodorescu). Tu, ca politican, poţi s-o iei razna şi să te crezi Cezar, dar dacă şi consilierii tăi o iau razna, atunci nu mai e nicio şansă de scăpare. Din punctul ăsta de vedere, Băsescu stă mai bine: Sebastian Lăzăroiu şi Cristian Preda par ceva mai de la ţară, nu par genul care se uită în oglindă şi-i văd pe Talleyrand, Napoleaon, James Bond şi Lucreţia Borgia.

Se întâmplă destul de des printre eminenţe cenuşii şi alţi regizori de culise de genul ăsta ca ei să fie primele victime ale propriilor intoxicări. Dacă te crezi cel mare hipnotizator din lume şi stai prea mult în faţa oglinzii admirându-te s-ar putea să te ia somnul.

UPDATE. Mai există şi posibilitatea ca PNL să nu fi luat nicio clipă în considerare o coaliţie cu PD-L iar refuzul lui Tăriceanu de a  anunţa alianţa cu PSD în seara de 30 noiembrie să se înscrie în tactica de şantajare a PSD pentru a obţine de la acesta postul de prim ministru. Rezultatul? Tăriceanu a ieşit pe uşa din dos a politicii. Şi peste ani, ca şi Emil Constantinescu, Ciorbea sau Petre Roman, va fi considerat o victimă a lui Băsescu şi nu ceea ce e în realitate: victimă a propriei prostii.

Mirel Axinte

(cum am mai zis, textele serioase, inteligente sau în care înjur aplicat şi cu simţ de răspundere, m-am decis să le semnze cu numele real)


No Responses to “PNL, Tăriceanu şi şarpele care s-a muşcat de limbă”

  1. nedormitul March 22, 2009 at 11:14 am #

    un text prea serios, inteligent sau în care înjuri aplicat şi cu simţ de răspundere ca să îl iscăleşti cu mirel axinte la ora 03:45:15. ce oră e asta? ai intrat pe fusul meu orar.

  2. Angela March 22, 2009 at 12:32 pm #

    bleen, mirel, papa, sa nu ma intelegi gresit, da te iubescata.

  3. Imperialistu' March 22, 2009 at 12:37 pm #

    Numai tabara liberala se mai minte singura – si numai oficial – cu privire la vinovatii pentru coalitia PDL – PSD. Din pacate pentru ei, cu intelectuali de teapa fostului ministru fenechian, minciuna liberala are picioare scurte.

    Tov. petroliberali, puneti-i un calus in gura lu’ copilu’ lu’ Fene ca vad ca il ia gura pe dinainte… si stiti cum e, gura pacatosului adevar graieste! 8)

  4. stealth March 22, 2009 at 2:27 pm #

    MIrosul ciolanului scos din cazanul cu fasole are ceva specific.Iara liberalii,dupa ce s-au lins pe degete 4 ani,nu suporta sa traiasca numai cu mirosul.Asa ca l-au pedepsit pe incapatinatul cu urechi lungi si pantaloni scurti,l-au bagat in borcanul cu muraturi post electorale.Aici poate sa-si arate si calitatile de motociclist la “zidul mortii”,sa se roteasca cit doreste ,intr-un spatiu inchis.

  5. gabhry_el March 22, 2009 at 6:06 pm #

    eu merg pe varianta asta:

    “Cu alte cuvinte, Tăriceanu şi peneliştii au fost convinşi că între PD-L şi PSD nu există cale de înţelegere şi că PNL este cheia negocierilor şi partidul care va decide guvernarea.”

    Balamaua s-a crezut buricul guvernării şi nodul gordian al negocierilor.
    A ignorat însă – fatal – imprevizibilul.

    (Aşa e: oamenii mediocri îşi iau consilieri după chipul şi asemănarea lor).

  6. rara March 22, 2009 at 6:13 pm #

    @Tatapievici, Bleen, Mirel & alii (schizoidă personalitate mai ai! te cheamă cât 2 rânduri de caiet!)
    Prin acest lung memento justifici (cel puțin parțial) dispariția lui Tăriceanu din fruntea PNL. Totuși, într-o societate normală, înlocuirea liderului unui partid care a ratat guvernarea e un lucru firesc. E drept că la ăia mai funcționează – frecvent, chiar – instituția demisiei și asumarea răspunderii pentru un eșec ori altul. Dar noi avem de-a face aici cu Tăriceanu, din al cărui vocabular, pesemne, alături de muuuuulte alte cuvinte lungi, grele și indispensabile, lipsește cu desăvârșire vorba ”demisie”. O singură reținere am: în ceea ce privește rolul consilierilor. Din câte am văzut și trăit eu, politicienii noștri sunt mai puțin maleabili decât crezi, în sensul că sunt mult mai puțin obedienți față de consilieri. În plus, e o utopie să îți imaginezi că un politician își ia un consilier pentru binele partidului! Să fim serioși, consilierii sunt un asset personal, care lucră întru slava și gloria stăpânului, atât și nimic mai mult.
    Acum, despre congresul PNL câteva cuvinte:
    – în primul rând, a fost un menuet penibil de politețuri și fairplay afișat cu atâta ostentație (și de la tribună, și în fața camerelor de luat vederi), îmbăloșat cu atâtea pupături, felicitări și mulțumiri, că rezultatul a semănat izbitor cu o curvă violent fardată care, la 40 de ani, dă din buci ca la 20.
    – a beneficiat (și congresul în sine, și Crinu’) de o mediatizare excesivă, deșănțată chiar: de ce oare?
    – cea mai pregnantă și apăsătoare prezență la congresul liberal a fost, de fapt, marele absent, cel care, dacă ar dispărea, ar lăsa și PSD-ul, și PNL-ul fără obiectu muncii: Traian Băsescu
    – Imberbul Adonis liberal, proaspătul Obama ot Dâmbovița, e un tip suficient de găunos și infatuat, cu câteva puncte slabe absolut evidente (Patriciu, relația cu A. Vălean, lipsa majoră de experiență electorală, de conducere, coordonare și, mai ales, de menținere a controlului asupra unei structuri atât de stufoase, cu tendințe autonome de felul unui partid etc). Alături de toate aceste minusuri își face loc, firav, un singur plus: până acum, Băsescu nu l-a bătut niciodată la urne. E drept, totul trebuie să aibă un început, dar în raport cu handicapurile electorale ale lui Geoană, acesta ar fi măruntul avantaj al lui Antonescu. Dar dacă el e cel care va ajunge în turul 2 cu Băsescu acest minuscul plus nu îi va sluji la nimic.
    – măcar sub un aspect mă bucur că Antonescu i-a luat fața lui Tăriceanu: ăsta grăiește articulat. Nu e suficient, dar e un început.

    PS: Fraților, explicați-mi și mie ce pușca mea caută Dolănescu la Ateneu??? Odihnească-se în pace, da parcă s-ar fi putut odihni în altă parte…

  7. Andra March 22, 2009 at 6:38 pm #

    scenariul meu este altul. PNL trebuia sa intre in opozitie, pt. ca, daca era la putere, si se descopereau gaura din buget si nevoia imprumutul FMI pt. finantarea deficitului – toate astea ar fi isterizat de-a dreptul populatia impotriva PNL, indiferent cata acoperire media are PNL si indiferent cat de maiestru stapaneste Vosganian discursul dublu.
    s-ar fi obtinut efectul de la suspendare.
    Asa ca PDL a fost “impins” la guvernare, avantaj: PDL deconteaza asupra sa guvernarea tariceanu plus impurmutul FMI, PLUS: absoarbe din plin socul crizei.
    timp in care PNL se cosmetizeaza si trece in plan secund echipa care a colaborat cu Iliescu.
    Acum PNL e nou, spalat si curat, numai bun sa intre la guvernare cu PSD.

    in noiembrie-decembrie show-ul facut de tariceanu cu salariile profesorilor parea de de departe un exit-strategy exact pt. ce urma sa se intample dupa ianuarie 2009; PNL isi pregatea terenul pt. “v-am spus” ca sa acopere grosul din ceea ce n-a spus (imensa gaura pe care-a lasat-o in buget).
    le-a reusit perfect. astazi, pt. succesul mediatic al acoperirii mizeriei vosganian e recompensat cu un loc in biroul nu-stiu-care.

    Deci, Finkelstein a castigat; vor ramane intr-adevar 2 partide numai ca acelea vor fi PSD si PNL.
    Basescu si PDL vor pierde alegerile, pur si simplu pt. ca nu mai e nevoie de ei.
    nu ma pricep la politica so take it under the provision of *pure guess*
    nu stiu cum se face insa ca intuitia mea e totdeauna coerenta cu ce se inta,pla

    despre “crin” imparatul mortilor vii, un exercitiu de imaginatie aplicat la tzafnosenia personajului:

    Eddie Izzard, Death Star Canteen

  8. Andra March 22, 2009 at 6:51 pm #

    @rara
    “- a beneficiat (și congresul în sine, și Crinu’) de o mediatizare excesivă, deșănțată chiar: de ce oare?”
    Da, un lucru pe care sustinatorii PDL refuza sa-l accepte: mediatizarea lui crin a fost un succes. e ceea ce spuneau PSD-istii cand se pregateau sa castige alegerile “la televizor” in noiembrie 30 seara.
    in plus mediatizarea a consacrat de fapt o echipa: PSD si PNL
    de-asta cred eu ca nu mai e nevoie de al 3-lea partid; media “face” al 3-lea partid.

  9. CRadu25 March 22, 2009 at 7:03 pm #

    @Bleen: Inclin sa cred ca ai dreptate. Inflexibilitatea lui Tariceanu&Co, care a avut pretentia (absurda) sa aiba postul de PM a fost unul din factorii determinanti ai coalitiei contra naturii PD-L – PSD. nu singurul, dar unul dintre cei mai importanti. Atunci, cand inca nu se lamurisera procentele dar era destul de clar ca PSD si PD-L sunt “la mustata” unul de celalalt m-am apucat sa spun (celor care aveau rabdare sa ma asculte) ca cea mai buna tactica a PNL ar fi sa ofere sustinere parlamentara (pe proiecte de dreapta) unui guvern minoritar PD-L + UDMR. Imi mentin in continuare aceasta idee. Un PNL cu aceasta abordare si conducerea schimbata acum ar fi avut un trend electoral crescator, o imagine buna si un bun control al procesului guvernamental din opozitie. Iata ca teoretica alianta imposibila s-a concretizat si PNL s-a trezit pe tusa, unde nici nu-l mai baga nimeni in seama. Nasol, dar cand crezi prea mult ca tu esti cel mai bun, ti-o furi fara drept de apel. Si Tariceanu este un exemplu excelent in aceasta directie.

  10. CRadu25 March 22, 2009 at 7:07 pm #

    @Andra: Lamureste-ma si pe mine cum vine chestia asta cu echipa PNL – PSD? Ca dupa stiinta mea se guverneaza actualmente PD-L + PSD. Gresesc cumva?

  11. filadel March 22, 2009 at 7:52 pm #

    Bleen

    felicitări! La obiect și pe-aproape de subiect. 🙂

  12. cconstans March 22, 2009 at 8:05 pm #

    JUST et plus rien à dire………..;;;;;;;;;;;::::::::::::::,,,,,,,,,,§§§§§§§§§!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Parastasul National Liberal


    avansammmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm!!!!!!!!!!!!???????????????

  13. Andra March 22, 2009 at 8:20 pm #

    @Radu, legaturile subterane, informale si reale dintre PSD si PNl (construite in guvernarea trecuta) sunt mai stranse decat amaratele de chestii formale care tin PSD si PDL impreuna (la guvernare)
    dupa cum vezi nu s-a modificat nicio lege electorala, nu s-a schimbat nimic esential; un bluff
    mai mult nu ma pricep sa spun and honestly, nici nu are importanta. daca nu l-ai vazut inca citeste asta:
    Triade si coalitii: o aluzie
    http://www.revista22.ro/triade-si-coalitii-o-aluzie-5199.html

  14. CRadu25 March 22, 2009 at 9:25 pm #

    @Andra: Vorbesti “pe surse” ca sa zic asa, fara nicio baza reala, ci doar ceea ce crezi (si nu numai tu) ca se intampla. Nu te pot contrazice, ca n-am dovezi, dar nici nu pot ignora ca acea coalitie de tip AB descrisa de dl. Aligica exista. Asa ca textul respectiv, desi incerci sa mi-l aduci ca argument ca PNL si PSD colaboreaza in umbra demonstreaza exact ca C (in cazul nostru PNL) a fost exclus de la masa. Coalitia PD-L – PSD nu este absolut deloc un bluff, este foarte reala si guverneaza Romania. Bine, prost, de fatada sau cum vrei tu, dar o face. Jocul de-a “divide et impera”, practicat de unii politicieni nu-i ajuta decat pe respectivii, pentru noi nu se intampla nimic bun. Nu de alta, dar un “A” in care nu poti avea niciodata incredere, ca este specialist in dezbinare nu va reusi consolidarea unei aliante puternice nici cu “B”, nici cu “C”, ci doar va avea un lung sir de compromisuri doar-doar va ramane el in pozitia “A”. Ceea ce se si intampla, de altfel.

  15. Andra March 22, 2009 at 10:03 pm #

    Radu
    eu am scris mai sus ca nu ma pricep la politica deci ceea ce spun eu e pura mea intuitie (cateodata chiar ma joc de-a dreptul, doar ca e ben trovato cum se spune. mai totdeauna)

    teoria ta insa sta in picioare numai pt. cel care a “castigat” in mod real, iar pana acum castigul in termeni reali a mers exclusiv la PNL : Sterling, deficitul bugetar inaintea crizei ec. mondiale, folosirea in aceste conditii a statului si a banului public pt. castig electoral si constructia unui imperiu media fara precedent in Romania
    PNL castiga chiar si acum in timp ce vorbim, in termeni electorali, pt. ca toate cele de mai sus sunt sterse sau trecute de-a dreptul in contul PDL.
    nu culpabilizez PNl, nici nu ma intereseaza sa “scot” PDL, e vorba de castig in termeni reali (think outside the box)

    in viitor, nu vor mai avea nevoie de niciun fel de capra raioasa ca PDL ca sa-si deconteze ororile. de ce? pur si simplu pt. ca aceste orori vor putea fi comise in absolute plain vue, la fel ca deficitul bugetar PNl si Sterling: la carul de tampititi fabricati pe banda rulanta de media, poti sa le furi si scaunul de sub fund ca n-or sa-si mai dea seama.
    iar beneficiarii acestui nou establishment (politica+media) sunt exclusiv PSD si PNL.

    dar n-are sens sa pierdem timpul cu astfel de speculatii, aici pe blogul omului, nu?
    asa ca, daca gresesc – si tu ai dreptate – imi pare rau, dar nu merita continuat.
    eu oricum voi crede lucrurile astea pana cand vreun eveniment major nu le contrazice 🙂
    (nu s-a intamplat pana acum)
    numai bine.

  16. ronnie March 23, 2009 at 5:10 pm #

    de fapt nu cred ca Tariceanu a fost inflexibil … ala era un punct de negociere si de acolo se putea incepe, numai ca, dupa cum a zis Melescanu, nici un partid nu a dorit o a doua runda de negociere, nici PSD, nici PDL. multe se puteau schimba dupa 2+3 runde, chiar si cererea de premier pt liberali. iar daca Tariceanu ar fi fost inflexibil, iar ceilalti liberali ar fi dorit cu adevarat la guvernare, il debarcau sau treceau peste capul lui in mijlocul negocierilor. vor veni vremuri interesante in politica romaneasca in conditiile in care doar trei partide vor avea ceva de spus

  17. la chaudière March 26, 2009 at 8:32 pm #

    # bleen, din Ottawa eu vad putin altfel problema.
    V.Stoca baga “fitile” multe, ca oferta de paritate în guvern plus poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor era doar a unei tabere (liberale) din PDL.
    “Sefii”( TB, Boc si compania) deja negociau de multa vreme cu PSD-ul (tabara lui Ilie Sarbu si compania).Au castigat Boc in defavoarea lui Stoica si Sarbu in defavoarea lui Hrebeciuc.
    Problema liberalilor la inceputului de decembrie era de fapt debarcarea sau nu a lui Tariceanu. A ales schimbarea in martie. Tariceanu a negociat de pe pozitii de forta, nu a mai avut vreme sa se replieze, a ramas in opozitie si cu asta basta. Tariceanu nu a murit…acu` doar s-a repliat un pic. End of story.

    Pentru diversitate, pentru o minima democratie, este normal sa avem 3-4 partide in parlament iar un parg electoral de 10% ar oferi aceasta diversitate. Partide nationale precum UDMR ( sau Bloc Quebecois in Canada) sunt niste accidente democratice acceptate dar inacceptabile .
    Teza bipartitismului sustinuta de C.Preda este nepotrivita pentru Romania, cred eu pentru ca electoratul va deveni captiv : “aleg intre doua rele”, “nu pot vota antitsistem”, etc. De aceea astept cu adevarat optiunea “green” un pic neo-socialista poate chiar niste eurosceptici.

    # ronnie ai dreptate 100%

    multumesc.

Leave a comment