Albă ca Zăpada nu mai e subiect de presă, e deja isterie generalizată. Pentru presă şi politicieni a devenit un fel de Jack Spintecătorul, Fiul lui Sam, Ştrangulatorul din parc sau Violatorul din lift. Ca politician, ţi-e şi frică să mai ieşi noaptea pe stradă, să nu care cumva te trezeşti cu o mînă pe umăr şi să-i simţi răsuflarea în ceafă.
UPDATE. Acum îmi dau seama că un titlu mult mai bun era: Albă ca Zăpada, noaptea pe la trei
Baconschi şi-a făcut blog.
Bună aia cu copacul (la imaginile din header). E bună de făcut un photoshop cu ceva scrijelit pe copacul ăla de care se rezeamă.
Cum ar arăta pozele din headerul blogului lui Lăzăroiu? Lăzăroiu, relaxat, zîmbind, rezemat de un stîlp din care ies sute de cuie… Sau Lăzăroiu, visător, acoperit de albine de la gît în jos… Sau Lăzăroiu, privind melancolic în zare, cu cerul senin în spate şi cu un boa în jurul gîtului… Sau Lăzăroiu, gînditor, cu bărbia rezemată în mîna dreaptă şi cu o tarantulă pe umărul stîng… Sau Lăzăroiu, preocupat, strîngînd în pumn doi cărbuni antistres încinşi…
Se declară singurul senator al opoziţiei din Europa arestat utînd uitînd că faptele pentru care e acuzat au fost comise în perioada în care era senator al Puterii şi pretendent la funcţia de ministru de interne.
Cătălin Voicu spune că în calitate de senator al opoziţiei nu avea acces la fonduri. Să trecem peste faptul că era senator al puterii cînd a făcut faptele pentru care a fost inculpat şi reamintim că faptele incriminate nu au legătură cu accesul la fonduri ci cu accesul la justiţie, mai exact cu accesul lui Voicu la cîţiva judecători importanţi. Ca să nu mai zicem că legislativul este o putere în stat iar Cătălin Voicu este unul dintre cei care reprezintă această putere.
Cît despre revenirea sa în Senat, este foarte posibil ca legi importante să fie decise cu ajutorul unui individ inculpat pentru corupţie şi proaspăt ieşit din puşcărie (posibil temporar). Dacă mîine se votează Codul penal sau se ia în discuţie o lege pentru desfiinţarea DNA, DIICOT sau Poliţiei iar scorul este egal urmînd ca votul decisiv să-i aparţină lui Voicu?
click pe foto pentru rezoluţia maximă
[singlepic id=41 w=640 h=480 float=none]
În emsiunea de aseară Striblea vorbea despre posibilitatea ca salariile bugetarilor şi pensiile de stat să nu crească ca despre un scenariu pesimist. Nu ăsta este scenariul pesimist. Scenariul cu adevărat pesimist e ăla în care, fără să ne permitem, mărim salariile bugetarilor şi pensiile de stat iar după cinci luni închidem prăvălia. Populismul economic este, la ora asta, cel mai pesimist scenariu.
Lăzăroiu: “Dacă vă imaginaţi că o să fiu un ministru castrat, vă înşelaţi”
O mare parte dintre primarii USL şi una ceva mai mică dintre cei ai PDL şi-au rupt trompa. N-am găsit altă rimă.
Scorul la fraude, potrivit lui Lăzăroiu: 63% USL, 28% 26% PDL.
Bună aia cu culorile la alegerile parţiale. Dacă au renunţat la portocaliu înseamnă că-şi recunosc înfrîngerea ca partid şi ca guvernare. Dacă e aşa de ce mai candidează? Să renunţe la candidaturi dacă sînt convinşi că oamenii nu-i vor vota fiindcă-s pedelişti. Sau să plece din PDL. Să candideze independenţi sau să-şi facă alt partid. Schimbarea pe verde la Neamţ, Hunedoara sau unde dracu o fi pentru militanţii şi simpatizanţii PDL e un mesaj mai prost decît toată isteria antenelor şi realităţii.
Să zică: dom’le, am făcut un căcat. Avem o guvernare de căcat şi un partid de căcat. Drept pentru care trecem în opoziţie şi nici măcar nu mai candidăm fiindcă nu avem niciun argument în favoarea noastră.
Dacă ei nu mai cred în PDL cum dracu se aşteaptă de la alegători să creadă?
Asta cu culorile, cît de superficială ar părea la prima vedere, mi se pare un semnal de oficializare a feudalizării partidului, Neamţul nu mai ţine de puterea centrală, Pinalti Le Dux şi-a băgat picioarele în Boc Le Roi şi e pe cont propriu.
Cînd sînt atîtea îndoieli cu privirea la utilitatea şi dreptatea guvernării PDL, ei le amplifică? Cum să mai apari să vorbeşti despre cum ai salvat economia şi naţia şi cît de justificate şi bune sînt măsurile luate de tine cînd tu mergi deghizat pe stradă, de frica lumii?
Să-i dăm totuşi lui Allah ce-i al lui Allah, şi Jazz-ului ce e al Jazz-ului: patru dintre eroii Londrei în aceste zile sînt trei tineri musulmani şi o cîntăreaţă neagră de jazz. De vreo doi ani încoace, realitatea, economia şi cetăţenii simpli din popor, fie ei protestatari egipteni, negrese din Londra sau descreieraţi din Oslo nu fac decît să contrazică ideologii stîngii şi dreptei, sociologii, psihologii, economiştii şi alţi puritani. Intelectualii, experţii şi ideologii se dovedesc încă o dată complet incapabili să înţeleagă ce e în jurul lor şi incapabili să prezică prezentul sau chiar trecutul, că de viitor nu mai vorbesc.
Măuzes 