Nu va veni în urma vreunui război nuclear, a topirii gheţarilor, încălzirii globale sau ciocnirii cu nu ştiu ce meteorit. Nu avem noi norocul ăsta. Va fi o moarte lentă, prin sufocare şi plictiseală.
Demografia vorbeşte. Numărul ne va învinge. Nu genetica de laborator, ci propria noastră genetică, aia naturală. Ne înmulţim mai repede decât se încălzeşte planeta lui Al Gore, mai repede decât se topeşte orice gheţar.
O să ne împuiem până o să-i trebuiască Pământului două săptămâni să se învârtă în jurul propriei axe şi cinci ani în jurul Soarelui, atât de mulţi şi atât de greu vom atârna. 20 de miliarde de humanoizi viermuind egalitarist şi agăţându-se cu ghearele de fiecare bucăţică de pământ. Vom polua prin propria respiraţie (asta până când ecologiştii viitorului vor decide că e politic corect să ne ţinem respiraţia câte un minut, de 245 de ori pe zi, pentru a economisi aer pentru generaţiile viitoare). Când nu ne vom ţine respiraţia vom sta la coadă la suflat în morile eoliene.
Vom muri la 150 de ani sau nu vom muri deloc. Fiecare boşorog modificat genetic şi fiecare babă siliconată îşi va cere dreptul la existenţă. Şi îl va primi.
Vom sta înghesuiţi ca sardelele, mirosindu-ne reciproc şosetele pănă când ne vom aduce aminte cu nostalgie de mirosul de motorină arsă. Întinşi la orizontală, unii peste alţii, unii printre alţii, ne vom petrece fiecare secundă rugându-ne să trăim cât mai mult, aşa, de-ai dracu’.
Va fi societatea perfectă. Mulţi da’ înţelepţi. Clasele sociale, discriminarea, războaiele, moartea şi nedreptăţile vor dispărea din lipsă de spaţiu. Nimeni nu va rămâne în urmă, toţi vor sta pe loc. Turma va face ceea ce ştie să facă mai bine: să se adapteze ultimului.
Religia va propovădui iubirea nu a aproapelui ci a exagerat de aproapelui. Iar cum iubirea şi prietenia ţin de vecinătate, vom avea puţine posibilităţi de alegere.
Agricultura va dispărea prima. Din lipsă de spaţiu. Toate păşunile şi ogoarele vor arăta ca Woodstock. Numai că pe scenă n-o să cânte nimeni. O să mâncăm nu roşii ci pastile modificate genetic (după ce, la insistenţa ecologiştilor, roşiile modificate genetic vor fi înlocuite de pastilele naturale). După Marea Criză a Pastilelor, se va decide reducerea drastică a consumului acestora, până la eliminare completă. Atunci ne vom hrăni doar din amintiri, organismul va găsi o posibilitate să-şi extragă energia din E-urile acumulate în secole. Nu că am avea nevoie de prea multă energie.
Pentru o cât mai bună deplasare în condiţiile date, vom căpăta aspect şi calităţi de viermi inelaţi şi ne vom târî sprinţar şi voios de la un obiectiv la altul. Până când se va considera că mişcarea în sine e inutilă. Într-o lume perfectă, egală cu sine însăşi, eşti fericit oriunde, aşa că nu mai e nevoie să pleci nicăieri. În momentul ăla vom prinde rădăcini. Ne vom împăduri. 40 de miliarde de râme multiseculare, adânc înfipte în Pâmânt, cu toate ghearele.
Iar ultimul filozof al lumii, un Hegel al anului 3000, va descoperi că Spiritul Universal a crăpat de plictiseală, căutându-şi un sens şi o misiune care nu există. Şi că centrul Universului nu e un mamifer biped care îşi plimbă orgoliul umflat cu pompa, se calcă în picioare la Carrefour sau face Zen între două shopping-uri.
Asta e varianta pesimistă a poveştii. Varianta optimistă e aia cu meteoritul pe care nu reuşeşte Bruce Willis să-l oprească. Deci, dacă vine Sfârşitul Lumii, să se dea câte puţin la fiecare, să ajungă la toţi.
Măuzes 