Sînt mari şanse ca rezultatul alegerilor ăstora să fie chiar mai strîns decît cel din 2004, ca diferenţa dintre învingător şi învins să fie sub un procent (sîmbătă seară, estimările pentru uz intern dădeau un scor de 50-50 – informaţiile le am din interior). La o prezenţă la vot de 50% (9 milioane) 1% înseamnă 90 000 de votanţi. Adică 9 000 de bucureşteni, 2000 de clujeni, 2000 de constănţeni, 2000 de ieşeni, 1500 de braşoveni şamd, dacă luăm drept criteriu mărimea oraşelor.
E suficient ca aceştia să stea acasă pentru ca Geoană să fie noul preşedinte, pînă în 2014, Adrian Năstase, preşedintele celui mai mare partid de guvernare, Vanghelie stăpîn pe Ministerul de Interne, Hrebenciuc pe servicii, Oprişan, Mazăre şi Nica pe buget, SOV, Voiculescu şi Patriciu, pe companiile statului, Fenechiu şi ceilalţi, pe ce a mai rămas şi iliescu peste toţi.
E posbil ca mîine, 90 000 de oameni să zică “votul meu nu contează” şi să stea acasă? Da, e foarte posibil. Fiecare va zice că nu se întîmplă nimic dacă el nu se duce la vot, că oricum nu stă Băsescu în votul lui. Ceea ce uită ei e că următorii cinci ani din viaţa noastră sînt decişi de voturile individuale.
Nu e o decizie ce implică o mare responsabilitate, poate interveni o mică lene, o coadă mai mare la secţia specială, o ploaie, o oră în plus în mall, frigul, comoditatea, traficul, o mică distracţie. Nu e ca şi cum ai lipsi de la serviciu, sau de la ziua celui mai bun prieten sau de la nunta unui fost coleg de facultate. Nu te trage nimeni la răspundere individual, nominal, nu-ţi bate nimeni obrazul. Şi oricum, la cîte milioane de votanţi sînt, eşti convins că votul tău nu contează şi, implicit, nici absenţa ta. La un asemenea număr responsabilitatea e imperceptibilă, e aproape inexistentă.
Soarta noastră în următorii 5 ani (adică atunci cînd vom avea 25 de ani, 34, 40 sau 47) nu stă în votul meu. Nici în al meu. Nici în al meu. Nici în al meu…şamd. Mă rog, nu am loc şi nici timp să scriu asta de 90 000 de ori. Şi cu toate astea, un preşedinte ales şi validat nu are în spate 51% sau 55% din voturi, ci 3 548 238 sau 4 123 781 de voturi individuale. Tot atîţia oameni care au binevoit să iasă din casă şi să se ducă la vot. Al cui vot e mai important? Există voturi care atîrnă mai greu, care valorează dublu sau triplu? Nu. Toate sînt egale. Toţi sînt responsabili în mod egal. 4 123 781 de oameni care gîndesc în acelaşi timp: votul meu l-a făcut preşedinte şi a decis soarta României pe următorii 5 ani au toţi dreptate. Votul meu l-a făcut preşedinte. Dar dacă ar gîndi toţi, cei 4 milioane, în acelaşi timp, “nu mă duc la vot, oricum votul meu nu contează”? Ninel Potircă ar ajunge preşedinte. Sau Becali. Sau Vadim. Sau Geoană. Numai că în cazul lui Geoană nu e nevoie să stea acasă Continue reading
Măuzes 